sâmbătă, 5 septembrie 2009

Time passes by

Fairy Tale sunt farmecul copilariei si mai tarziu in adolescenta reprezinta visele ce ne fura pt cateva momente din realitatea de multe ori dura intr'o lume perfecta...sau cel putin putin o lume asa cum vrem noi..o lume a libertatii, o lume in care tot e posibil si noi suntem in stare de orice.
De ce numai in imaginatia noastra suntem capabili as ne realizam visele? De ce numia in mintea noastra putem sa 'atingem' stelele?
Atunci cand deschidem ochii si vedem din nou realitatea trista care ne inconjoara incetam sa mai visam...sau chiar daca visam nu facem mare lucru pentru a ne realiza visul. Putini sunt cei care au intr'adevar curajul sa isi urmeze visul...si oricum ar fi imposibilca toata lumea sa realizeze ceea ce isi doreste pt ca asa functioneaza lumea asta. Viseaza cineva sa ajunga sa stranga gunoaie de pe strada? Nu. Dar cred ca nu ar fi neaparat nevoie de o persoana speciala pentru a face asa ceva daca fiecare ar avea grija de el...de gunoiul lui.
Pana acum nu am facut prea multe lucruri ca sa imi urmez visul...vreau sa fac multe dar simt cum pasiunea mea se duce pe alte lucruri...alte lucruri care ma distrag de la telul meu. Acum realizez ca totusi pedeapsa e in folosul meu...chiar si lucrurile neplacute se intampla cu un scop...toate intamplarile sunt menite sa ne invete ceva sau sa ne atraga atentia asupra altui lucru. Faptul ca mi'am dezamagit profund parintii si le'am pierdut increderea m'au trezit la realitate. Ei nu mai stiau cine sunt si acum realizez ca nici eu nu mai stiu cine sunt.
Desi m'am gandit de cateva ori de'a lungul acestei veri la faptul ca eu am inceput sa ma regasesc detul de bine in melodia Seether - Fake it si mai tarziu si chiar si acuma in Seether - the Gift...intr'adevar incepusem sa imi pierd visele pe masura ce vara inainta. "You gave up on your dreams along the way". Aseara analizam vara ce a trucut si ce am realizat... acum vad totul dintr'un alt unchi, intr'o alta lumina...alta perspectiva... aseara nu am vazut decat greselile care le'am facut in materie de relatii...nu mi'am vazut decat viata sentimentala si cum am ajuns eu sa ma privez de imensa libertate ce o aveam si de care abuzam. Astazi am analizat mult mai mult. Mi'am adus aminte ce mi idealuri mi'am propus eu la inceputul verii...cum am zis eu ca nu vrea sa "ma tampesc" pe parcursul vacantei si ca din cand in cand am sa mai deschid un caiet si am sa mai continui sa mai citesc din lectii...cate putin...nu mult ca sa ma pot bucura de timpul liber de care dispun. Imi aduc aminte cum la inceputul verii vreoiam sa evoluez artistic foarte mult si inca mai vreau. Ziceam ca voi studia la chitara ca sa ajung din ce in ce mai buna si ca voi evolua si in fotografie...ca ma apuc sa imi strang bani pentru un aparat performant.
Intr'adevar in fotografie am ajuns ceva mai buna...si in photoshop...dar nu acolo unde mi'as fi dorit sa fiu. Poate mi'am stabilit eu teluri mult prea inalte...dar nu cred asta. Eu stiu ca sunt in stare de multe dar nu am ramas concentrata pe ceea ce urmaream. Mi'am pierdut orice scop... am ajuns o persoana care se trezea de dimineata si nu conta mai nimic pentru mine decat sa treaca timpul mai repede, sa se faca dupa amiaza si sa ies din casa sa imi petrec timpul cu noile cunostinte...pur si simplu sa pierd vremea aiurea. Ce a contat pentru mine vara asta? Sa ma simt bine? Probabil ca da...si asta m'a costat mult. Nu pedeapsa care am primit'o acum...ci cele aproape doua luni care pur si simplu le'am irosit. Ieseam in oras, ma intalneam cu prietenii radeam si cam atat. Practic nu am realizat nimic...m'am pierdut pe mine insami.
Cum ar fi fost vara mea daca in paralele cu distractia as mai fi facut si altceva...proiecte constand in fotografie, piese la chitara& vocal, desene, sa invat o limba straina si multe multe alte lucruri. Cum ar fi fost? Un timp castigat. Nu e neaparat rau sa iesi prin oras si sa te simti bine cu prietenii...dar sa fie asta singurul lucru care il faci si sa uiti de absolut orice altceva e gresit.