Dreams

Vreau sa scriu despre un vis ciudat. Cel putin mie mi s'a parut ciudat pentru ca nu mi s'a mai intamplat asa ceva. Aproape mereu visele mele sunt in culori si de destulde multe ori se mai si implinesc, cel putin partial. Asta e destul de enervant uneori. In fine...visul e mai deosebit pentru ca...ei bine pentru ca era un anime (desen animat japonez). Adica tot visul a fost ca un anime. Toate personajele (inclusiv eu) and other stuff erau sub forma de anime si culorile erau foarte deschise, vii...imi amintesc mult mai usor totul Ceea ce s'a intamplat in vis nu e atat de important (cred...) pentru ca nu prea are sens, dar mi s'a parut ciudat faptul ca era anime...

Plec la mare in seara asta. Am aflat in urma cu mai putin de 24 de ore. Imi place ca familia mea e destul de spontana. Sincer eu nu sunt deloc incantata ca plec. Imi place muntele, aerul rece si curat, peisajul... nu spun ca la mare nu am parte de un peisaj fain, dar pur si simplu imi place mai mult muntele si m'am atasat de casa in ultima vreme. Mi'am facut cativa prieteni noi , am indreptat greselile pe care le'am facut recent si incepeam din nou sa lucrez la dorintele mele (in sensul sa fac ceva pentru a le implini - am sa scriu un post despre dorinte) asa ca acum nu vreau sa plec. Inca sper ca maine dimineata am sa ma trezesc in patul meu. In fine...am hotarat totusi sa ma bucur de oportunitate. In fine...de ajuns cu marea.

Un video care l'am gasit intamplator si a ajuns sa imi placa mult...

Lies

De ce fiinta umana cauta sa inlocuiasca imediat ceea ce a pierdut? Defapt raspunsul e usor si evident. Pentru ca vrem ceea ce am pierdut inapoi. Dar de ce cei mai multi din noi se grabesc sa inlocuiasca ce au pierdut cu primul lucru cat de cat asemanator care le iasa in cale, fara sa analizeze prea mult daca merita sa ii ia locul? Da, luam decizii pripite...cred. Eu asa am facut. Am incercat sa te inlocuiesc si evident am gresit. Prima greseala a fost ca m'am grabit si nu am lasat ranile sa se vindece si memoriile sa isi gaseasca locul in mintea mea. M'am grabit si am spus ca voi fi in stare sa fac asta pe parcurs si ca noul el va putea sa ma ajute. M'am grabit si m'am inselat amarnic. Si am mai facut o greseala in afara de asta. Am crezut ca intr'un timp atat de scurt am reusit sa il cunosc destul de bine pe noul el...chiar daca stiu ca o persoana chiar daca o cunosti de multa vreme tot te mai surprinde cu ceva nou din cand in cand. Si uite ca mai curand decat m'am asteptat m'ai surprins cu ceva...nou. Mai exact m'ai aratat cine esti tu cu adevarat. Mi'ai aratat ca tu defapt pana acum ai purtat o masca si pana la urma ai obosit? Asta e? De ce nu ai avut curaj sa imi arati asa cum esti tu cu adevarat? Dar la ce imi bat capul cu asta, caci asta e minciuna. Tu nu ai curaj sa fii tu insuti sau sa iei propriile decizii. Depinzi numai de parerea celor din jur, de ce cred altii despre tine si faci numai cum ar vrea altii...pana si imbracamintea ta (asta am observat'o dar am sperat ca e numai asta, singurul domeniu in care iti pasa ce spun altii).
Chiar daca in ultimele zile mi'am analizat de mult prea multe ori viata si constatam de fiecare data ajungeam la concluzia ca nu e ok si ca trebuie sa schimb anumite lucruri...ramaneam doar cu concluzia. Nu cred ca aveam de gand sa fac ceva prea curand. Dar acum...ca tot repar greseala asta, de ce sa nu le indrept si alte lucruri care nu sunt ok, sa incep din nou sa lupt pentru visele mele...vise care pe parcurs incepeau sa piara...ramaneau doar la stadiul de vis. Acum incep sa lupt din nou pentru ele. Da...uite totusi ca ai lasat ceva bun in urma ta, dar presupunca asta era inevitabil. Dupa ce gresim cautam sa indreptam...
Ok...am halucinat. Am cautat si am crezut ca am gasit iubire acolo unde nu era defapt nimic. Asta e...nu am regrete caci asta nu m'ar ajuta cu nimic. Acum in schimb nu mai caut...cand va fi, va fi.
Mai bine dau "publicati" acum caci deja postul incepe sa fie prea lung.

Healing Is Difficult

Nu imi pasa. S'a sfarsit. Nu imi pasa. Atunci de ce ma doare? Nu imi pasa. Repet asta mai mult pentru a ma convinge pe mine. Fara folos aparent... Am incercat sa te sterg din mintea mea. Evident ca asta a fost imposibil, dar te'am inghesuit intr'un colt pentru a uita de tine... evident nici asta nu e chiar cel mai bun lucru care l'asi fi putut face dar e mai bine asa....cred. Tu esti cea mai frumoasa si totodata cea mai dureroasa amintire a mea. Nu regret nimic (cel putin asa cred...poate doar ca s'a sfarsit...)...nuu, nu regret nimic. Again incerc sa ma conving pe mine de asta. Cred asta doar ca momentan inca nu simt asa. Stiu ca va venit o zi in care voi putea spune fara resentimente ca nu am regrete....mai mult decat sa spun, voi putea sa imi aduc aminte tot fara sa ma intristez. Voi putea zambi la amintirea ta. Stiu ca asa va fi. De ce? Pentru ca viata e prea scurta pentru a trai in suparare si regrete si timpul nu se mai intoarce oricat de mult am plange si orice am face. Nu ne ramane decat sa ne bucuram si traim in prezent, sa ne amintim (nu prea des...) de trecut si sa privim optimisti spre viitor. Stiu ca suna a cliseu "sa privim optimisti la viitor"...dar "E necesar sa cautam fericirea pentru ca dramele si tragediile sa nu ia amploare in viata noastra". Maleonn

Si totusi: "Ranile sufletului se deosebesc de celelalte prin aceea ca se acopera, dar nu se inchid; mereu dureroase, mereu gata sa sangereze cand le atingi, ele raman in inima vii si deschise.” Al. Dumas. Da, adevarat. Dar intr'un fel totusi se vindeca sau cel putin nu mai dor...macar nu la fel de tare.

p.s: Cred ca va fi o zi de toamna cand voi spune ca nu am regrete.